Cele mai frumoase și boeme plimbări din București integrează numaidecât în itinerar și Calea Victoriei. La bază, aceasta este o arteră principală, situată chiar în centrul Bucureștiului. Inițial, aceasta a fost planificată strategic, fiind un drum care asigura legătura necesară între mai multe puncte de interes ale orașului. Astăzi, aceasta găzduiește, de-o parte și de alta, numeroase clădiri și monumente de excepție ale capitalei.

Istoric și prezentare

Renumită datorită evenimentelor istorice pe care le-a găzduit, Calea Victoriei este, totodată, și una dintre arterele cu cea mai mare importanță din București. Aceasta străbate zona centrală, începând de la intersecția Pieței Națiunilor Unite cu Splaiul Independenței și finalizându-se la Piața Victoriei.

Calea Victoriei se întinde pe o lungime de 2.700 de metri. Aceasta găzduiește, de-o parte și de alta, numeroase monumente istorice care sunt dovezi vii ale tuturor evenimentelor întâmplate.

Istoria din spatele ei este realmente fascinantă. Înainte de a fi denumită Calea Victoriei, aceasta era cunoscută drept Drumul Brașovului și nu cuprindea mai mult decât porțiunea dintre Piața Victorie și Cercul Militar. În același timp, bucata dintre Piața Națiunilor Unite și bulevardul Regina Elisabeta purta denumirea de Ulița Mare spre Sărindar, întrucât avea drept reper al destinației Biserica Sărindar. Astăzi, în acel loc este situat Cercul Militar Național.

Domnitorul Constantin Brâncoveanu a fost cel care, în anul 1692, a decis unirea celor două porțiuni. Pe atunci, Calea Victoriei purta numele de Podul Mogoșoaiei și era o arteră specială. De-a lungul ei, pavajul utilizat era format din trunchiuri de copaci, de unde și numele sugestiv. În trecut, toate ulițele pavate cu trunchiuri de copaci erau denumite Poduri.

Construcția Podului Mogoșoaia vine ca urmare a asigurării unei căi de legătură dintre moșia lui Constantin Brâncoveanu, palatul domnesc și Mogoșoaia.

Dezvoltarea Căii Victoriei

Imediat după construire, artera a beneficiat de o dezvoltare continuă. Astfel, aici au apărut case boierești, biserici, hoteluri, magazine de lux și multe altele. Ulterior, în secolul al XVIII-lea, artera este luminată corespunzător, urmând ca în decursul secolului al XIX-lea să fie pavată cu piatră la solicitările domnitorului Grigore Ghica. De asemenea, în anul 1882 și-au făcut apariția primele instalații electrice din București în această zonă.

Numele de Calea Victoriei îi este oferit ca urmare a triumfului armatei române din Războiul de Independență. Astfel, din anul 1878, artera își schimbă denumirea în cea sub care este recunoscută astăzi.

Clădiri istorice și monumente reprezentative

De-o parte și de alta a Căii Victoriei există numeroase clădiri și monumente, multe dintre acestea integrate pe lista celor istorice.

·      Muzeul Național de Istorie a României (sau Palatul Poștelor) - construit între anii 1894 - 1900. Aici este locul în care există Tezaurul României;

·      Biserica Doamnei - edificiu ctitorit încă din anul 1683 de către Maria Doamna;

·      Cercul Militar Național - ridicat în anul 1912, în acord cu elemente ale stilului neoclasic francez;

·      Biserica Crețulescu - edificiu ctitorit în anul 1722 de către Iordache Crețulescu și soția Safta;

·      Muzeul Național de Artă al României (parte a Palatului Regal) - a fost inaugurat pentru prima oară în decursul anului 1937. În zilele noastre, aici sunt păstrate și expuse lucrări de excepție ale lui Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Rembrandt și mulți alți artiști de renume.